Semintele florilor de ‘’nu-ma-uita’’, adica Myosotis Arvensis, ne invata o lectie deosebit de importanta. Ele vor fi intotdeuna florile de ‘’nu-ma-uita’’,chiar daca uneori nu le putem deosebi de alte flori. Oricat si-ar dori, aceste flori de un albastru efemer, nu vor putea fi niciodata atat de celebre si adulate, precum trandafirii sau senzualele orhidee.
Daca isi vor nega propria existenta, propriul drum, vor ajunge sa duca o viata amara si sa piara, uitate intr-un colt al indiferentei.
Asadar, hai sa ne urmam destinul cu bucurie, oricare ar fi el, oriunde esti acum si orice faci in acest moment. Cata vreme cresc, florile isi arata frumusetea si sunt apreciate de toata lumea, apoi mor si isi lasa semintele, pentru ca altii sa continue lucrarea Universului.
Florile ne invata ca nimic nu este vesnic, nici frumusetea, nici ofilirea, pentru ca vor da seminte noi si vor inflori din nou. Totul trece, imbatraneste, moare si renaste.
Nici bucuria, nici tristetea, nu sunt vesnice si nici nu piere nimic. Aici e frumusetea si intelepciunea.
Ce am invatat in ultima perioada, este ca totul in jurul nostru are rolul lui, atat zambetul de bucurie al celui care vede lucrarile mele, cat si zgarietura fina lasata de manuierea gresita a cutitului de flori. Totul este efemer, atat exuberanta, cat si abisul oricarei tristeti.
Si asta este una dintre lectiile invatate de la flori, care le pot aplica atat in viata mea, atat in business-ul meu, cat si in acest moment in care scriu aceste randuri. Accepta-ti zambetul, dar si momentul tau de tristete, caci sunt alte tale, frumoase bijuterii efemere, ca si pretioasele flori de ‘’nu-ma-uita’’.
Cu drag,
Andreea Stor
